Maramureşeni, bistriţeni şi sălăjeni s-au întâlnit în Biserica ”Sf. Arh. Mihail şi Gavril” din Rus cu cele mai frumoase colinde, moştenite din bătrâni şi aduse în faţa ascultătorilor. Evenimentul a fost posibil cu sprijinul bisericii şi a Şcolii Gimnaziale Rus, care împreună au dat curs proiectului ”Cu colindul pe Valea Someşului”, aflat în acest an la a IV-a ediţie.
Stihiile naturii au dus la hotărâri nebănuite în Fântânele. După o grindină căzută în urmă cu aproximativ două secole, toţi sătenii laolaltă cu preotul au prins jurământ în faţa lui Dumnezeu să nu mai lucreze pământul în ziua de vineri a săptămânii. Jurământul este ţinut cu sfinţenie până în ziua de astăzi. Nu ştim ce s-ar întâmpla dacă vreun om din sat ar ieşi din rânduială, deoarece până în ziua de astăzi nimeni nu-a îndrăznit să-l încalce.
Întâmplare de pomină în localitatea Fântânele, din comuna Rus. Ciurdarul satului este bănuit că a dat foc miriştei şi pădurii, după ce a vrut să-şi prăjească slănina. 30 de ha de mirişte uscată, un hectar de pădure de pin şi alte două hectare de pădure de foioase, au fost pârjolite în întregime.
Făcută după o reţetă naturistă luată din bătrâni şi folosită în special ca degresant digestiv, zeama de moare dă rezultate maxime după trezitul din chefleală. Mahmureala trece cât ai zice peşte numai dacă este servită la micul dejun, sau mă rog…imediat ce te trezeşti ”tulbure de cap”. Moarea este pentru neştiutori forma neliterară la zeama de varză.
Poveste întâlnită rar pe faţa pământului. Pentru că a supt ţâţă până la vărsta de mers la şcoală, corzile vocale i-au dăruit o voce unică. Comoara din gât a purtat-o încă din tinereţe printre oameni. Vocea lui a pătruns mii sau poate milioane de urechi, însă nu a rămas cunoscut ca o celebritate. Cu ajutorul vocii şi-a cunoscut şi cucerit…
Îşi spune Nea Ion iar sătenii îl strigă Ecologistu’!
Asta după ce a curăţat Şomeşul de gunoaie de unul singur, gunoaie cu care şi-a construit propria casă! Acum îşi doreşte şi un sat, numai al lui! Iarna ţine căldură şi vara multă răcoare. Aşezarea poate fi prezentă în visul oricărui agent imobiliar, însă nu este de vânzare. Calităţile dobândite o fac unică nu prin performanţele termice cât prin materialele din care a fost construită-banalele şi peste tot prezentele PET-uri! Pentru invenţia sa, proprietarul doreşte înfiinţarea celui mai mic sat din ţară, cu un singur locuitor şi o construcţie unică în ţară!
”Voie bună la Căminu Coltoral din Rus! Teatru în tătă regula! Secretaru o ales nişte coptii şi în câteva săptămâni o pregătit spectacolu! Om mere să vedem a doua zi de Paşti! Zâce că-i tare fain!”
Astea au fost vorbele ce umblau prin sat înaintea reprezentaţiei. Vodevilul în trei acte a fost un succes garantat, făcut din pasiune la iniţiativa secretarului primăriei, Marian Bora, cu o mână de tineri din sat. Aplauzele au curs ropote, iar la final vorbele spectatorilor au schimbat registrul!
”Api’ o fost de tătu fain! De mninune coptiii aieştia!Tuluaie, fain o fost! De mult nu s-o măi jucat teatru în Rus!”
Construită imediat după evenimentele din 1989, Mănăstirea Sfânta Maria din Rus este astăzi un loc de pelerinaj unde vin pentru rugăciune mii de oameni.
Amplasată pe vatra vechiului sat numit Răfeni, aşezământul domină peisajul prin aerul impozant şi arhitectura simplă. Situată deasupra localităţii pe un platou mărginit de dealuri împădurite, mănăstirea poate fi zărită din orice loc al satului, mai ales în zilele cu soare, când albul turlelor este aşezat într-o cromatică elegantă pe dealul din spate, indiferent de anotimp.
’’Nu este casă în sat unde să nu intre Moşuţii’’ spun localnicii! Anul Nou nici nu vine până nu se aud flişcăiturile, gorduna şi ceatăra!’’ Aşa poate fi descrisă în cuvinte atmosfera de An Nou în Rus. Înainte de lăsatul întunericului…
Pe cât de unic pe atât de impresionant. Obiceiul poate fi întâlnit până în ziua de astăzi numai în comuna RUS din judeţul Sălaj. Faima straniului obicei a depăşit graniţele patriei, fiind intens mediatizat în ultimii 15 ani atât în plan naţional cât şi internaţional.
