Stihiile naturii au dus la hotărâri nebănuite în Fântânele. După o grindină căzută în urmă cu aproximativ două secole, toţi sătenii laolaltă cu preotul au prins jurământ în faţa lui Dumnezeu să nu mai lucreze pământul în ziua de vineri a săptămânii. Jurământul este ţinut cu sfinţenie până în ziua de astăzi. Nu ştim ce s-ar întâmpla dacă vreun om din sat ar ieşi din rânduială, deoarece până în ziua de astăzi nimeni nu-a îndrăznit să-l încalce.
Întâmplare de pomină în localitatea Fântânele, din comuna Rus. Ciurdarul satului este bănuit că a dat foc miriştei şi pădurii, după ce a vrut să-şi prăjească slănina. 30 de ha de mirişte uscată, un hectar de pădure de pin şi alte două hectare de pădure de foioase, au fost pârjolite în întregime.
O tradiţie pe cât de unică pe atât de spectaculoasă poate fi întâlnită numai în judeţul Sălaj pe Valea Someşului. Aici în ziua de Paşte sunt ciocnite peste 2000 mii de ouă în doar câteva minute numai de către bărbaţi. Pricepuţi în alesul ouălor cu coaja cea mai tare, localnicii sunt numiţi ciocotari iar toate ouăle care reuşesc să le spargă, le capturează şi pleacă cu ele acasă. Aşa se face că cei mai pricepuţi în această îndeletnicire pot pleca acasă cu coşul plin de ouă sparte pe care le folosesc apoi, a doua şi a treia zi la bucătărie pentru gătitul ouălor umplute. În acest an s-a întâmplat şi o minune, descoperită de către un copilaş. Pe coaja unui ou vopsit în roşu, a apărut chipul Mântuitorului
Făcută după o reţetă naturistă luată din bătrâni şi folosită în special ca degresant digestiv, zeama de moare dă rezultate maxime după trezitul din chefleală. Mahmureala trece cât ai zice peşte numai dacă este servită la micul dejun, sau mă rog…imediat ce te trezeşti ”tulbure de cap”. Moarea este pentru neştiutori forma neliterară la zeama de varză.
Poveste întâlnită rar pe faţa pământului. Pentru că a supt ţâţă până la vărsta de mers la şcoală, corzile vocale i-au dăruit o voce unică. Comoara din gât a purtat-o încă din tinereţe printre oameni. Vocea lui a pătruns mii sau poate milioane de urechi, însă nu a rămas cunoscut ca o celebritate. Cu ajutorul vocii şi-a cunoscut şi cucerit…
Neexistând documente scrise, din informaţiile transmise din generaţie în generaţie, se presupune că prima biserică din satul Fântânele a fost la Hlube. Ulterior, odată cu extinderea satului, s-a construit o biserică pe Ştiubei. Despre aceasta, exista date din conscripţia de la 1733, care spun că era construită din lemn şi păstorită de preotul Lupu.
Din această biserică s-au păstrat până în zilele noastre cinci cărţi bisericeşti:…
Biserica ortodoxă din Buzaş poartă hramul ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena’’ din anul 2008 la dorinţa credincioşilor de a avea un hram de vară. Până atunci hramul era cel al ,,Sfinţilor Arhangheli’’.
A fost construită între anii 1936-1939 pe locul fostei case a nobilului Andrei FRÂNCU, om cu multă carte şi foarte sensibil la nevoile sătenilor, mai ales a celor săraci. Prima biserică era construită din lemn şi a foat amplasată pe Valea Fântânii, pe un platou deasupra satului aproape de lizieră. După venirea regimului comunist …
Îşi spune Nea Ion iar sătenii îl strigă Ecologistu’!
Asta după ce a curăţat Şomeşul de gunoaie de unul singur, gunoaie cu care şi-a construit propria casă! Acum îşi doreşte şi un sat, numai al lui! Iarna ţine căldură şi vara multă răcoare. Aşezarea poate fi prezentă în visul oricărui agent imobiliar, însă nu este de vânzare. Calităţile dobândite o fac unică nu prin performanţele termice cât prin materialele din care a fost construită-banalele şi peste tot prezentele PET-uri! Pentru invenţia sa, proprietarul doreşte înfiinţarea celui mai mic sat din ţară, cu un singur locuitor şi o construcţie unică în ţară!
”Voie bună la Căminu Coltoral din Rus! Teatru în tătă regula! Secretaru o ales nişte coptii şi în câteva săptămâni o pregătit spectacolu! Om mere să vedem a doua zi de Paşti! Zâce că-i tare fain!”
Astea au fost vorbele ce umblau prin sat înaintea reprezentaţiei. Vodevilul în trei acte a fost un succes garantat, făcut din pasiune la iniţiativa secretarului primăriei, Marian Bora, cu o mână de tineri din sat. Aplauzele au curs ropote, iar la final vorbele spectatorilor au schimbat registrul!
”Api’ o fost de tătu fain! De mninune coptiii aieştia!Tuluaie, fain o fost! De mult nu s-o măi jucat teatru în Rus!”
Înfiinţată la câţiva ani după război, clădirea mare a luat locul scolii vechi, cu nouă săli de clasă spaţioase dispuse pe două niveluri.
În anul 1948 se demolează vechea școala construită din lemn si acoperită cu şindrilă , iar pe locul acela se reclădeşte o noua construcţie de cărămida cu 4 săli de clasă , laborator şi sală profesorală între anii 1948-1949, care a fost reconsolidată și refuncţionalizata în anul 2002, prin finanţare de la Banca Mondiala şi care în prezent se foloseşte pentru desfașurarea învaţământului preşcolar.
