Poveste întâlnită rar pe faţa pământului. Pentru că a supt ţâţă până la vărsta de mers la şcoală, corzile vocale i-au dăruit o voce unică. Comoara din gât a purtat-o încă din tinereţe printre oameni. Vocea lui a pătruns mii sau poate milioane de urechi, însă nu a rămas cunoscut ca o celebritate. Cu ajutorul vocii şi-a cunoscut şi cucerit…
Neexistând documente scrise, din informaţiile transmise din generaţie în generaţie, se presupune că prima biserică din satul Fântânele a fost la Hlube. Ulterior, odată cu extinderea satului, s-a construit o biserică pe Ştiubei. Despre aceasta, exista date din conscripţia de la 1733, care spun că era construită din lemn şi păstorită de preotul Lupu.
Din această biserică s-au păstrat până în zilele noastre cinci cărţi bisericeşti:…
Biserica ortodoxă din Buzaş poartă hramul ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena’’ din anul 2008 la dorinţa credincioşilor de a avea un hram de vară. Până atunci hramul era cel al ,,Sfinţilor Arhangheli’’.
A fost construită între anii 1936-1939 pe locul fostei case a nobilului Andrei FRÂNCU, om cu multă carte şi foarte sensibil la nevoile sătenilor, mai ales a celor săraci. Prima biserică era construită din lemn şi a foat amplasată pe Valea Fântânii, pe un platou deasupra satului aproape de lizieră. După venirea regimului comunist …
Îşi spune Nea Ion iar sătenii îl strigă Ecologistu’!
Asta după ce a curăţat Şomeşul de gunoaie de unul singur, gunoaie cu care şi-a construit propria casă! Acum îşi doreşte şi un sat, numai al lui! Iarna ţine căldură şi vara multă răcoare. Aşezarea poate fi prezentă în visul oricărui agent imobiliar, însă nu este de vânzare. Calităţile dobândite o fac unică nu prin performanţele termice cât prin materialele din care a fost construită-banalele şi peste tot prezentele PET-uri! Pentru invenţia sa, proprietarul doreşte înfiinţarea celui mai mic sat din ţară, cu un singur locuitor şi o construcţie unică în ţară!
”Voie bună la Căminu Coltoral din Rus! Teatru în tătă regula! Secretaru o ales nişte coptii şi în câteva săptămâni o pregătit spectacolu! Om mere să vedem a doua zi de Paşti! Zâce că-i tare fain!”
Astea au fost vorbele ce umblau prin sat înaintea reprezentaţiei. Vodevilul în trei acte a fost un succes garantat, făcut din pasiune la iniţiativa secretarului primăriei, Marian Bora, cu o mână de tineri din sat. Aplauzele au curs ropote, iar la final vorbele spectatorilor au schimbat registrul!
”Api’ o fost de tătu fain! De mninune coptiii aieştia!Tuluaie, fain o fost! De mult nu s-o măi jucat teatru în Rus!”
Înfiinţată la câţiva ani după război, clădirea mare a luat locul scolii vechi, cu nouă săli de clasă spaţioase dispuse pe două niveluri.
În anul 1948 se demolează vechea școala construită din lemn si acoperită cu şindrilă , iar pe locul acela se reclădeşte o noua construcţie de cărămida cu 4 săli de clasă , laborator şi sală profesorală între anii 1948-1949, care a fost reconsolidată și refuncţionalizata în anul 2002, prin finanţare de la Banca Mondiala şi care în prezent se foloseşte pentru desfașurarea învaţământului preşcolar.
O adevărată operă de artă oferită de natură, sculptată în stâncă de-a lungul a mii şi milioane de ani, apare impozantă în faţa oricărui trecător care străbate drumul dintre Rus şi Buzaş. Poveştile despre acest loc sunt multe şi diferite. Există posibilitatea ca pe aceste stânci să fi fost croit un drum iar în grotele vizibile de departe să fi locuit şi oameni în timpurile foarte vechi. Cea mai de suflet poveste pare a fi …
Construită imediat după evenimentele din 1989, Mănăstirea Sfânta Maria din Rus este astăzi un loc de pelerinaj unde vin pentru rugăciune mii de oameni.
Amplasată pe vatra vechiului sat numit Răfeni, aşezământul domină peisajul prin aerul impozant şi arhitectura simplă. Situată deasupra localităţii pe un platou mărginit de dealuri împădurite, mănăstirea poate fi zărită din orice loc al satului, mai ales în zilele cu soare, când albul turlelor este aşezat într-o cromatică elegantă pe dealul din spate, indiferent de anotimp.
’’Nu este casă în sat unde să nu intre Moşuţii’’ spun localnicii! Anul Nou nici nu vine până nu se aud flişcăiturile, gorduna şi ceatăra!’’ Aşa poate fi descrisă în cuvinte atmosfera de An Nou în Rus. Înainte de lăsatul întunericului…
Pe cât de unic pe atât de impresionant. Obiceiul poate fi întâlnit până în ziua de astăzi numai în comuna RUS din judeţul Sălaj. Faima straniului obicei a depăşit graniţele patriei, fiind intens mediatizat în ultimii 15 ani atât în plan naţional cât şi internaţional.
